Nu oricine se pricepe sa faca un cozonac romanesc. Secretul sunt ouale, cu cat mai multe, cu atat iese mai pufos. Apoi trebuie framantat indelung, dospit cu mestesug si aromat cu nuca, miere, rahat si stafide. O asa bunatate nu se face oricand si de oricine.
Cozonacul este un vechi simbol al sarbatorilor fundamentale crestine. Traditia romaneasca spune ca daca ai cozonac pe masa inseamna ca sarbatoresti. Adica nu se poate Craciun, An nou, Paste, nunta, botez si alte evenimente unde cozonacul sa nu fie prezent.
Ar trebui sa ne ocupam sa introducem cozonacul pe lista UNESCO a patrimoniului universal. Noi, romanii, facem cel mai pufos si aromat cozonac din lume. Toti ceilalti fac doar un fel de paine, brutal imbunatatita cu umpluturi foarte dulci de ciocolata, de unde si vorba 'daca n-au paine, sa manance cozonac'.
Italienii au fost mai smecheri. Pizza napolitana a fost inclusa in 2017 de UNESCO in patrimoniul cultural international. Sigur ca pizza se face mult mai usor si mai repede decat cozonacul. In pizzeriile cu staif, consumatorilor li se ofera chiar si un spectacol al cu coca invartita deasupra capului sau cu un cuptor invadat de flacari.
E si o problema de marketing. De ce exista un festival al berii si nu si unul al cozonacului?
Cozonacul ar trebui privit cu mai multa atentie si respect. Oamenii mananca paine unsa cu unt, dar si torturi fantastice, un mar proaspat, dar si o salata de fructe. Toate in functie de posibilitati, imprejurari si traditii. Oamenii umbla imbracati mai lejer sau, din contra, la patru ace. Cozonacul este ca un frac, un smoking purtat la sarbatoare. Trebuie numai sa ne dam seama de asta.
