Distantarea sociala evita infectarea cu noul coronavirus

De cand cu izolarea asta, am timp berechet sa evaluez si sa reevaluez situatii si intamplari din trecut. De cele mai multe ori ajung la concluzia ca acum 10 ani, 5 ani, ba chiar si anul trecut eram un prost. Analizand lucrurile din aproape in aproape, probabil ca si acuma sunt un prost, numai ca-mi voi da seama de asta la anul, peste 5 ani sau chiar peste 10.

Ce stiam eu cu vreo doua-trei luni in urma despre distantarea sociala? Mai nimic, desi principiul a fost descoperit cu multa vreme in urma, odata cu apa fiarta: o epidemie se intinde atunci cand se apropie persoane bolnave de persoane sensibile pentru ca pana si nimica misca.

Asa ca, ferea nenica. Distantarea sociala a devenit o conduita obligatorie vietii noastre de zi cu zi. Si gurile rele ale specialistilor spun ca n-ar fi suficienta doar o singura runda de aplicare, ci de mai multe, pentru ca varfurile secundare ale pandemiei ar putea fi chiar mai mari decat cele actuale daca restrictiile nu vor fi menținute mai mult timp.

Sigur ca in interactiunea aceasta dintre persoane, este foarte important cat de sensibila este persoana sensibila care o intalneste pe cea bolnava. Daca vom avea norocul sa apara vaccine care sa ne creasca imunitatea lucrurile se vor putea schimba. Pana atunci, majoritatea oamenilor sunt inca susceptibili sa contracteze virusul si trebuie sa aplicam rigorile de distantare sociala.

Dar nu intaodeauna aceaste este  posibil de aplicat. Interesele au si ele ierarhia lor si, uneori, sunt altele care depasesc in importanta frica de infectare.

Asta este, mintea mea ma sperie si pe mine cateodata.